Art. 292: Dovada căsătoriei

Art. 142 - Forța probantă a actelor de stare civilă; Art. 143 - Rectificarea actelor de stare civilă; Art. 144 - Reconstituirea şi înscrierea ulterioară a actelor de stare civilă; Art. 271 - Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei; Art. 283 - Actul de căsătorie; Art. 293 - Nulitatea absolută a căsătoriei; Art. 302 - Căsătoria putativă; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile; Art. 2551 - Obiectul probei

Articolul 292 din Codul Civil stabilește principiul fundamental al dovezii căsătoriei, conform căruia existența acesteia se probează, în principal și cu caracter solemn, prin actul de căsătorie și certificatul de căsătorie eliberat în baza acestuia. Aceste documente, având natura juridică de acte de stare civilă, beneficiază de forța probantă specifică actelor autentice, făcând dovada deplină a faptelor și împrejurărilor consemnate de ofițerul de stare civilă în exercitarea atribuțiilor sale. Prin excepție de la acest principiu strict, alin. (2) introduce posibilitatea de a dovedi căsătoria cu orice mijloc de probă în situațiile expres prevăzute de lege. Această derogare vizează situații particulare, precum cele în care actul de căsătorie a fost pierdut, distrus sau a fost întocmit în străinătate și nu a fost încă transcris, ori în cazul invocării căsătoriei putative, unde buna-credință a unui soț poate fi dovedită inclusiv prin alte mijloace decât actul original. Importanța art. 292 rezidă în asigurarea securității juridice a statutului de persoană căsătorită și în protejarea intereselor legitime ale soților și ale terților, legând dovada existenței căsătoriei de înscrisurile oficiale de stare civilă, dar oferind și flexibilitate probatorie în cazurile excepționale strict reglementate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.