Art. 28: Capacitatea civilă

Art. 29 - Definiția capacității de folosință; Art. 34 - Definiția capacității de exercițiu; Art. 35 - Începutul capacității de folosință; Art. 36 - Drepturile copilului conceput; Art. 37 - Capacitatea de exercițiu și felurile ei; Art. 38 - Capacitatea deplină de exercițiu; Art. 41 - Capacitatea de exercițiu restrânsă; Art. 43 - Lipsa capacității de exercițiu; Art. 44 - Actele făcute de persoana lipsită de capacitate sau cu capacitate restrânsă; Art. 200 - Personalitatea juridică; Art. 205 - Capacitatea civilă a persoanei juridice

Articolul 28 consacră principiul fundamental al universalității și egalității capacității civile, recunoscută oricărei persoane ca atribut esențial al calității de subiect de drept. Textul introduce distincția fundamentală între cele două componente ale capacității civile: capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu. Capacitatea de folosință reprezintă aptitudinea generală și abstractă de a avea drepturi și obligații civile, fiind inerentă ființei umane de la naștere și până la moarte. Capacitatea de exercițiu, pe de altă parte, este aptitudinea persoanei de a-și exercita singură drepturile și de a-și asuma obligațiile prin încheierea de acte juridice. Alin. (2) stabilește regula că orice persoană are capacitate de folosință, în timp ce capacitatea de exercițiu poate fi limitată sau chiar absentă, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege (ex: minoritate, punere sub interdicție judecătorească), aceste excepții fiind instituite ca măsuri de ocrotire a persoanei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.