Art. 277: Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria

Art. 258 - Familia; Art. 259 - Dispoziții generale (căsătoria); Art. 271 - Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei; Art. 9 - Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale; Art. 10 - Dreptul la viaţă privată; Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri; Art. 16 - Domeniul de aplicare al legii civile (conflict de legi); Art. 317 - Noțiunea de rudenie; Constituția României - Art. 48 - Familia; Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene - Art. 7 - Respectarea vieţii private şi de familie; Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere al cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora

Articolul 277 din Codul Civil român consacră principiul fundamental conform căruia căsătoria în România este definită exclusiv ca uniune între un bărbat și o femeie, interzicând expres căsătoriile între persoane de același sex. Mai mult, norma prevede nerecunoașterea în România a căsătoriilor și a parteneriatelor civile de același sex, precum și a celor de sex opus, încheiate în străinătate. Această interdicție și lipsa de recunoaștere se bazează pe concepția tradițională a familiei în dreptul românesc. Cu toate acestea, interpretarea și aplicarea alin. (2) și (4) ale acestui articol au fost nuanțate semnificativ prin Deciziile Curții Constituționale a României (spre exemplu, Decizia 580/2019, ca urmare a hotărârii CJUE în cauza C-673/16, Coman și Hamilton). Curtea Constituțională a statuat că, deși căsătoria între persoane de același sex nu este recunoscută ca instituție juridică în România, dispozițiile legale trebuie interpretate în sensul că permit acordarea dreptului de ședere pe teritoriul român pentru soții cetățeni UE și/sau cetățeni ai statelor terțe, provenind din căsătorii de același sex legal încheiate într-un stat membru al Uniunii Europene, în condițiile stipulate de dreptul european privind libera circulație. Această soluție impune o recunoaștere *de facto* a relației în scopul exercitării drepturilor de liberă circulație, fără a echivala uniunea cu o căsătorie în sensul deplin al legii civile române. Alin. (3) reconfirmă lipsa unui cadru legal intern pentru parteneriatele civile, nerecunoscând astfel de uniuni încheiate în străinătate, indiferent de sexul partenerilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.