Art. 269: Răspunderea pentru ruperea logodnei

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 15 - Abuzul de drept; Art. 271 - Încheierea căsătoriei; Art. 1349 - Condiţiile răspunderii civile delictuale; Art. 1357 - Condiţiile generale ale răspunderii; Art. 1381 - Repararea integrală a prejudiciului; Art. 1386 - Despăgubiri pentru atingerea adusă onoarei, reputaţiei, vieţii private; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 269 din Codul Civil reglementează un caz special de răspundere civilă delictuală, generată de ruperea logodnei. Deși logodna nu este considerată un contract și nu creează o obligație juridică de a încheia căsătoria, libertatea de a rupe logodna nu este absolută. Norma juridică sancționează ruperea abuzivă a logodnei sau determinarea culpabilă a celuilalt partener de a o rupe, încadrate sub incidența principiului general al abuzului de drept (Art. 15 C. civ.). Răspunderea este angajată doar dacă ruperea este intempestivă, nejustificată sau făcută cu rea-credință, cauzând prejudicii concrete. Despăgubirile vizează, în primul rând, prejudiciul material, respectiv cheltuielile efectuate sau contractate rezonabil în vederea căsătoriei (ex: costuri pentru locație, rochie, invitații). Sintagma 'precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate' deschide posibilitatea reparării și a prejudiciului moral, dacă acesta poate fi dovedit și este o consecință directă a rupturii abuzive sau culpabile. Sarcina probei existenței abuzului sau a culpei și a întinderii prejudiciului revine părții care solicită despăgubiri. Această reglementare specifică completează dispozițiile generale privind răspunderea civilă delictuală, adaptându-le la contextul particular al angajamentului premarital.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.