Art. 268: Restituirea darurilor

Art. 266 - Noţiune (Logodna); Art. 267 - Ruperea logodnei; Art. 271 - Efectele căsătoriei; Art. 1345 - Îmbogăţirea fără justă cauză; Art. 1635 - Obiectul restituirii; Art. 1636 - Modalităţile restituirii; Art. 1639 - Restituirea fructelor şi a cheltuielilor

Articolul 268 din Codul Civil reglementează expres regimul juridic al darurilor făcute între logodnici în contextul unei viitoare căsătorii, în eventualitatea ruperii logodnei. Norma se fundamentează pe ideea că aceste daruri sunt făcute în considerarea unei căsătorii iminente și, prin urmare, își pierd cauza juridică odată cu desființarea logodnei. Obligația de restituire este o consecință directă a ruperii logodnei, având ca scop restabilirea echilibrului patrimonial preexistent și prevenirea îmbogățirii fără justă cauză a unuia dintre foștii logodnici în detrimentul celuilalt. Textul legal face distincție între darurile supuse restituirii și "darurile obișnuite" (de valoare modestă sau cu titlu de pură liberalitate nelegate direct de perspectiva căsătoriei), care nu trebuie restituite. Această excepție reflectă recunoașterea unor acte de curtoazie socială sau afecțiune cotidiană. Modalitatea de restituire este prioritar în natură, iar subsidiar, în măsura îmbogățirii, ceea ce indică o aplicație a principiilor generale ale restituirii prestațiilor. O excepție importantă de la obligația de restituire este prevăzută la alineatul (3): decesul unuia dintre logodnici. În acest caz, ruperea logodnei nu este imputabilă niciuneia dintre părți, iar darurile își păstrează cauza, nejustificând o acțiune în restituire. Această prevedere subliniază caracterul personal al logodnei și faptul că restituirea vizează situațiile în care finalitatea darurilor (căsătoria) este zădărnicită prin voința sau fapta (neimputabilă) părților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.