Art. 267: Ruperea logodnei

Art. 259 - Logodna; Art. 271 - Consimţământul la căsătorie; Art. 273 - Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei; Art. 280 - Restituirea darurilor; Art. 281 - Dreptul la acţiune; Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri; Art. 1246 - Principiul libertăţii contractuale; Art. 1466 - Clauza penală; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 267 din Codul Civil reglementează ruperea logodnei, subliniind caracterul neobligatoriu al promisiunii de căsătorie și garantând libertatea absolută de a nu încheia căsătoria. Astfel, niciun logodnic nu poate fi constrâns juridic să ducă la bun sfârșit căsătoria promisă, indiferent de promisiunile anterioare. Această dispoziție este o consecință directă a principiului libertății căsătoriei, fundamental în dreptul familiei. Alineatul (2) consacră nulitatea absolută a oricărei clauze penale stipulate pentru ruperea logodnei, considerând-o 'nescrisă'. Această prevedere confirmă natura sui generis a logodnei, care nu este un contract civil clasic supus regulilor generale ale obligațiilor, și reafirmă caracterul personal și non-patrimonial al actului căsătoriei, care nu poate fi asigurat prin sancțiuni pecuniare. În final, alineatul (3) statuează principiul non-formalismului în ceea ce privește ruperea logodnei – aceasta nu necesită o formă specială și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, reflectând natura informală a logodnei în sine. Deși ruperea logodnei nu generează, de principiu, dreptul la daune-interese pentru neîmplinirea promisiunii, pot exista consecințe patrimoniale legate de restituirea darurilor (conform Art. 280-281 C.civ.) sau, excepțional, răspunderea civilă delictuală în cazul unui abuz de drept sau al unei conduite ilicite.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.