Art. 2659: Alegerea legii aplicabile
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Fiducia este supusă legii
alese de constituitor.
(2)Dispoziţiile art. 2637 sunt
aplicabile.
Articole Conexe / Referințe
Art. 2637 - Sfera de aplicare a legii aplicabile obligațiilor contractuale; Art. 2656 - Noțiune (Fiducia); Art. 2657 - Forma contractului de fiducie; Art. 2658 - Capacitatea părților; Art. 2660 - Legea aplicabilă conținutului și efectelor fiducia; Art. 2661 - Legea aplicabilă raporturilor dintre fiduciar și terți; Art. 2662 - Legea aplicabilă bunurilor; Art. 2663 - Legea aplicabilă îndeplinirii obligațiilor fiduciarului; Art. 2664 - Legea aplicabilă încetării fiducia; Art. 2665 - Legea aplicabilă fiduciei în lipsa alegerii; Art. 2666 - Limite ale alegerii legii; Art. 2557 - Caracterul dreptului internațional privat; Art. 2561 - Autonomia de voință
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2659 din Codul Civil român, situat în cadrul normelor de drept internațional privat aplicabile fiduciei, consacră principiul autonomiei de voință în alegerea legii aplicabile acestui instrument juridic complex. Prima alineat stipulează că fiducia este supusă legii alese de către constituitor (cel care transferă bunurile sau drepturile în patrimoniul fiduciarului). Această prevedere este crucială, oferind părților, în special constituitorului, o libertate considerabilă în modelarea regimului juridic al fiduciei, având în vedere natura sa transfrontalieră adesea întâlnită. Alegerea legii permite adaptarea contractului la nevoile specifice și la sistemul juridic cel mai potrivit pentru scopurile fiducia. Al doilea alineat face trimitere la dispozițiile Articolului 2637, care reglementează sfera de aplicare a legii alese în materia obligațiilor contractuale. Această trimitere extinde, mutatis mutandis, regulile generale privind determinarea legii aplicabile contractelor, inclusiv aspecte legate de validitatea, interpretarea și executarea obligațiilor fiduciare, asupra relațiilor de fiducie. Prin urmare, Articolul 2659 este o normă conflictuală esențială care asigură previzibilitatea și securitatea juridică în materia fiduciei cu elemente de extraneitate, subliniind rolul central al voinței părților.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol