(1)Moneda de plată este

definită de legea statului care a emis-o.

(2)Efectele pe care moneda le

exercită asupra întinderii unei datorii sunt determinate de legea

aplicabilă datoriei.

(3)Legea statului în care trebuie

efectuată plata determină în ce anume monedă urmează ca ea

să fie făcută, afară numai dacă, în raporturile de

drept internaţional privat născute din contract, părţile au

convenit o altă monedă de plată.

CAPITOLUL VII:Cambia, biletul la ordin

şi cecul

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale