Art. 2645: Dreptul de regres
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Dreptul unui debitor de a
exercita regresul împotriva unui codebitor există numai dacă legile
aplicabile ambelor datorii îl admit.
(2)Condiţiile de exercitare a
regresului sunt determinate de legea aplicabilă datoriei pe care
codebitorul o are faţă de creditorul urmăritor.
(3)Raporturile dintre creditorul
care a fost dezinteresat şi debitorul plătitor sunt supuse legii
aplicabile datoriei acestuia din urmă.
(4)Dreptul unei instituţii
publice de a exercita regresul este stabilit de legea aplicabilă
statutului său organic. Admisibilitatea şi exerciţiul regresului
sunt guvernate de dispoziţiile alin. (2) şi (3).
Articole Conexe / Referințe
Art. 1443 - Solidaritatea pasivă; Art. 1448 - Regresul între codebitori solidari; Art. 1470 - Indivizibilitatea; Art. 1593 - Subrogația consimțită de creditor; Art. 1594 - Subrogația legală; Art. 2557 - Domeniul de aplicare a legii române; Art. 2559 - Aplicarea legii străine; Art. 2560 - Calificarea; Art. 2561 - Ordinea publică internațională; Art. 2603 - Legea aplicabilă obligațiilor contractuale; Art. 2605 - Legea aplicabilă gestiunii de afaceri, plății nedatorate și îmbogățirii fără justă cauză; Art. 2608 - Legea aplicabilă solidarității și indivizibilității
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2645 din Codul Civil reglementează normele conflictuale aplicabile dreptului de regres, o situație complexă în dreptul internațional privat, unde raporturi juridice multiple (datoria principală și datoria de regres) pot fi conectate cu legi diferite. Norma tranșează problema legii aplicabile existenței, condițiilor de exercitare și raporturilor ulterioare ale acțiunii în regres.
Potrivit alin. (1), dreptul de regres este recunoscut doar dacă este admis de legile aplicabile ambelor datorii implicate: atât datoria principală, cât și datoria de regres în sine. Această abordare duală subliniază necesitatea unei duble verificări a validității juridice a pretenției.
Condițiile de exercitare a regresului (alin. 2) sunt guvernate de legea aplicabilă datoriei pe care codebitorul o are față de creditorul urmăritor, concentrându-se pe legătura juridică directă care a generat pretenția. Raporturile dintre creditorul dezinteresat și debitorul plătitor (alin. 3) sunt, la rândul lor, supuse legii aplicabile datoriei acestuia din urmă, consolidând principiul conform căruia legea care guvernează datoria inițială a debitorului plătitor determină și consecințele plății sale.
Un caz special este cel al dreptului de regres al unei instituții publice (alin. 4), a cărui existență este determinată de legea aplicabilă statutului său organic, însă admisibilitatea și exercitarea efectivă sunt guvernate de aceleași reguli prevăzute la alin. (2) și (3). Acest lucru asigură o uniformitate în aplicarea normelor conflictuale pentru exercitarea regresului, chiar și în cazurile care implică entități de drept public, recunoscând totodată specificitatea regimului lor juridic.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol