Art. 2641: Legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Legea aplicabilă
obligaţiilor extracontractuale se determină potrivit
reglementărilor dreptului Uniunii Europene.
(2)În materiile care nu intră
sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene se aplică legea
care cârmuieşte fondul raportului juridic preexistent între
părţi, dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale
sau prin dispoziţii speciale.
Articole Conexe / Referințe
Art. 2557 - Domeniul de aplicare (Secțiunea 1. Dispoziţii generale); Art. 2642 - Legea aplicabilă delictului; Art. 2643 - Legea aplicabilă răspunderii pentru produse; Art. 2644 - Legea aplicabilă concurenţei neloiale; Art. 2645 - Legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale în materia protecţiei mediului şi a daunelor cauzate de aceasta; Art. 2646 - Legea aplicabilă atingerii aduse drepturilor personale; Art. 1349 - Răspunderea civilă delictuală; Art. 1330 - Gestiunea de afaceri; Art. 1345 - Plata nedatorată; Art. 1370 - Îmbogăţirea fără justă cauză
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2641 din Codul Civil român reprezintă norma generală de conflict de legi în materia obligațiilor extracontractuale, consacrând o abordare duală, adaptată realităților integrării europene. Aliniatul (1) stabilește primatul reglementărilor Uniunii Europene, în special al Regulamentului (CE) nr. 864/2007 privind legea aplicabilă obligațiilor extracontractuale ('Roma II'). Acest regulament este direct aplicabil și vizează uniformizarea normelor de conflict pentru majoritatea situațiilor de obligații non-contractuale cu element de extraneitate în spațiul UE. Aliniatul (2) conține o normă reziduală, aplicabilă în materiile care nu intră sub incidența dreptului european sau a unor convenții internaționale specifice. În aceste cazuri, legiuitorul român optează pentru aplicarea legii care guvernează fondul unui raport juridic preexistent între părți, dacă un astfel de raport există și dacă nu există dispoziții speciale derogatorii. Această soluție subsidiară urmărește să asigure coerența juridică și să evite fragmentarea aplicării legii într-o relație deja stabilită, chiar dacă obligația extracontractuală derivă dintr-un alt tip de raport juridic (ex: contractual) și nu din contractul în sine. Articolul subliniază complexitatea determinării legii aplicabile în cazurile transfrontaliere și nevoia de a se raporta la surse de drept internațional privat ierarhic superioare sau specifice.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol