Art. 264: Ascultarea copilului

Art. 261 - Interesul superior al copilului; Art. 262 - Drepturile copilului; Art. 396 - Drepturile și obligațiile părinților după divorț; Art. 400 - Stabilirea locuinței copilului; Art. 401 - Dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul; Art. 404 - Desemnarea părintelui la care copilul va locui; Art. 446 - Reprezentarea legală a minorului; Art. 496 - Conținutul autorității părințești; Art. 497 - Exercitarea autorității părințești; Art. 504 - Tutela minorului

Articolul 264 din Codul Civil român, transpunere a principiilor din instrumentele juridice internaționale, în special Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, reglementează fundamental dreptul copilului de a fi ascultat în procedurile administrative și judiciare care îl privesc. Textul impune obligativitatea ascultării copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, instituind o prezumție legală de maturitate suficientă pentru exprimarea unei opinii. Totodată, legiuitorul permite ascultarea și a minorului sub 10 ani, lăsând la aprecierea autorității competente necesitatea unei astfel de măsuri, subliniind primordialitatea interesului superior al copilului. Dreptul la ascultare este definit comprehensiv, incluzând accesul la informații adecvate vârstei, libertatea de exprimare a opiniei și informarea asupra consecințelor. Opinia copilului nu este absolută, ci trebuie ponderată de autorități în funcție de vârstă și gradul său de maturitate, reflectând o abordare calitativă. Articolul consacră, de asemenea, dreptul oricărui copil de a solicita să fie ascultat, impunând autorității obligația de a motiva orice refuz. Dispozițiile speciale privind consimțământul minorului sau desemnarea unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile, completând cadrul juridic al participării copilului la procesele decizionale ce îl vizează.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.