Art. 2635: Legea aplicabilă formei testamentului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Întocmirea, modificarea sau
revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă
condiţiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit,
modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia
dintre legile următoare:
a)legea
naţională a testatorului;
b)legea
reşedinţei obişnuite a acestuia;
c)legea
locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;
d)legea
situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului;
e)legea
instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere
a bunurilor moştenite.
Articole Conexe / Referințe
Art. 6 - Aplicarea în timp a legii civile; Art. 2560 - Legea aplicabilă formei actului juridic; Art. 2633 - Legea aplicabilă moștenirii; Art. 2634 - Moștenirea deschisă în străinătate; Art. 1041 - Formele testamentului; Art. 1042 - Testamentul olograf; Art. 1043 - Testamentul autentic; Art. 1044 - Testamentul privilegiat; Art. 1051 - Revocarea expresă; Art. 1052 - Revocarea tacită; Art. 1054 - Modificarea testamentului; Art. 2639 - Legea aplicabilă capacității de a testa și de a primi liberalități
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2635 din Codul Civil reprezintă o normă de conflict specifică, dedicată determinării legii aplicabile formei testamentului în situațiile cu element de extraneitate. Acest articol este o aplicație a principiului *favor testamenti* (favorizarea validității testamentului), oferind o pluralitate de puncte de legătură alternative. Spre deosebire de regula generală *locus regit actum* (consacrată de Art. 2560 C.civ. pentru forma actelor juridice), Art. 2635 extinde considerabil opțiunile pentru recunoașterea valabilității formale a unui testament. Astfel, testamentul (inclusiv modificările sau revocările sale) va fi considerat valabil din punct de vedere formal dacă respectă condițiile impuse de oricare dintre legile indicate, aplicabile fie la momentul întocmirii/modificării/revocării actului, fie la data decesului testatorului. Punctele de legătură enumerate (legea națională, legea reședinței obișnuite, legea locului întocmirii actului, legea situației imobilului - pentru bunurile imobile - și legea instanței/organului care îndeplinește procedura succesorală) vizează maximizarea șanselor de validare a voinței testatorului, evitând situațiile de invalidare pur formală în context transfrontalier.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol