Art. 2633: Legea aplicabilă

Art. 953 - Deschiderea moștenirii; Art. 2560 - Renvoiul; Art. 2566 - Noţiunea de reşedinţă obişnuită; Art. 2567 - Determinarea reşedinţei obişnuite; Art. 2634 - Legile aplicabile unor aspecte speciale; Art. 2635 - Unitatea moştenirii; Art. 2636 - Deschiderea moştenirii; Art. 2643 - Competenţa instanţelor române

Articolul 2633 din Codul Civil stabilește principiul de bază al legii aplicabile moștenirii în dreptul internațional privat român (lex successionis). Potrivit acestui text, moștenirea este guvernată de legea statului pe teritoriul căruia defunctul a avut reședința obișnuită la data decesului. Această reglementare adoptă criteriul reședinței obișnuite ca factor de legătură principal, înlocuind vechiul criteriu al domiciliului și reflectând o tendință modernă în dreptul internațional privat de a se alinia la instrumente juridice europene și internaționale (ex: Regulamentul UE nr. 650/2012 privind succesiunile). Scopul este asigurarea unității legii aplicabile întregii mase succesorale (mobiliare și imobiliare), contribuind la predictibilitatea și securitatea raporturilor juridice transfrontaliere. Noțiunea de 'reședință obișnuită' este una de fapt, flexibilă, ce vizează centrul intereselor vieții defunctului. Este esențial de reținut că această regulă generală poate fi nuanțată de anumite excepții sau particularități prevăzute de Codul Civil, cum ar fi renvoiul (Art. 2560) sau regulile specifice privind anumite aspecte ale moștenirii (Art. 2634).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.