(1)Orice măsură privitoare

la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu

respectarea interesului superior al copilului.

(2)Pentru rezolvarea cererilor care

se referă la copii, autorităţile competente sunt datoare să

dea toate îndrumările necesare pentru ca părţile să

recurgă la metodele de soluţionare a conflictelor pe cale

amiabilă.

(3)Procedurile referitoare la

relaţiile dintre părinţi şi copii trebuie să garanteze

că dorinţele şi interesele părinţilor referitoare la

copii pot fi aduse la cunoştinţa autorităţilor şi

că acestea ţin cont de ele în hotărârile pe care le iau.

(4)Procedurile privitoare la copii

trebuie să se desfăşoare într-un timp rezonabil, astfel încât

interesul superior al copilului şi relaţiile de familie să nu

fie afectate.

(5)În sensul prevederilor legale

privind protecţia copilului, prin copil se înţelege persoana care nu

a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină

de exerciţiu, potrivit legii.