(1)
Prin excepţie de la prevederile art. 2.627, se aplică legea
locului unde se află debitorul, în cazul:
a)unui
bun mobil corporal care, potrivit destinaţiei sale, este utilizat în mai
multe state, dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel;
b)unui
bun mobil incorporal;
c)unui
titlu de valoare negociabil care nu este în posesia creditorului. Cu toate
acestea, în cazul acţiunilor, părţilor sociale şi
obligaţiunilor se aplică legea statutului organic al emitentului, cu
excepţia cazului în care aceste titluri de valoare sunt
tranzacţionate pe o piaţă organizată, caz în care se
aplică legea statului în care funcţionează piaţa
respectivă.
(2)Se consideră că
debitorul se află în statul în care acesta are reşedinţa
obişnuită sau, după caz, sediul social la data încheierii
contractului de ipotecă mobiliară.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 2628 din Codul Civil instituie o serie de excepții fundamentale de la regula generală a legii locului situației bunului (lex rei sitae), prevăzută de Art. 2627, în materia conflictelor de legi privind bunurile mobile. Această normă de drept internațional privat privilegiază aplicarea legii locului unde se află debitorul (lex debitoris) în anumite situații specifice, justificate de natura bunului sau de circumstanțele sale particulare. Astfel, sunt vizate bunurile mobile corporale utilizate în mai multe state, bunurile mobile incorporale (datorită lipsei unei localizări fizice), precum și titlurile de valoare negociabile care nu sunt în posesia creditorului. În cazul acțiunilor, părților sociale și obligațiunilor, se introduce o distincție suplimentară, aplicându-se legea statutului organic al emitentului (lex societatis), cu o nouă derogare pentru situația în care titlurile sunt tranzacționate pe o piață organizată, unde primează legea statului pieței respective. Această complexitate normativă reflectă necesitatea adaptării regulilor de conflict la specificul tranzacțiilor moderne și la cerințele de securitate juridică în circuitul economic transfrontalier. Alin. (2) clarifică determinarea locului debitorului pentru scopurile ipotecii mobiliare, stabilind reședința obișnuită sau sediul social la data încheierii contractului de ipotecă, conferind predictibilitate aplicării legii.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.