Art. 2622: Legea aplicabilă titlurilor de valoare
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Emiterea de acţiuni sau
obligaţiuni, nominative sau la purtător, este supusă legii
aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.
(2)
Condiţiile şi efectele transmiterii unui titlu de valoare
dintre cele menţionate la alin. (1) sunt supuse:
a)legii
aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cât priveşte
titlul nominativ;
b)legii
locului de plată a titlului la ordin;
c)legii
locului unde se află titlul la purtător în momentul transmiterii, în
raporturile dintre posesorii succesivi, precum şi dintre aceştia
şi terţele persoane.
Articole Conexe / Referințe
Art. 200 - Noțiunea de persoană juridică; Art. 216 - Conținutul statutului; Art. 2557 - Legea aplicabilă relațiilor cu element de extraneitate; Art. 2561 - Statutul organic al persoanei juridice; Art. 2573 - Legea locului executării obligației; Art. 2582 - Legea locului unde se află bunul; Art. 2623 - Titlurile de valoare negociabile
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2622 din Codul Civil stabilește regulile de conflict de legi aplicabile titlurilor de valoare, diferențiind între legea aplicabilă emiterii și cea aplicabilă transmiterii, precum și între diversele tipuri de titluri. Alineatul (1) reglementează legea aplicabilă emiterii de acțiuni sau obligațiuni (nominative sau la purtător), supunând-o legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente (lex societatis). Această soluție asigură coerența și securitatea juridică, legând existența și caracteristicile fundamentale ale titlului de dreptul corporativ al emitentului.
Alineatul (2) abordează condițiile și efectele transmiterii titlurilor de valoare, adoptând o abordare nuanțată: a) pentru titlurile nominative, se menține aplicarea legii statutului organic al persoanei juridice emitente (lex societatis), având în vedere că transmiterea lor implică adesea înregistrarea în registrele emitentului; b) pentru titlurile la ordin, este desemnată legea locului de plată (lex loci solutionis), principiu care facilitează circulația internațională a acestor instrumente, prin raportare la locul principal de executare a obligației; c) în cazul titlurilor la purtător, în raporturile dintre posesorii succesivi și terți, legea aplicabilă este cea a locului unde se află titlul la momentul transmiterii (lex rei sitae), principiu specific bunurilor mobile corporale, care asigură stabilitatea tranzacțiilor prin referire la locul fizic al instrumentului. Această triplă distincție subliniază complexitatea titlurilor de valoare în contextul dreptului internațional privat, căutând să optimizeze atât securitatea juridică, cât și fluiditatea comerțului internațional.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol