Art. 262: Relaţiile dintre părinţi şi copii

Art. 263 Cod Civil - Exercitarea autorității părintești; Art. 264 Cod Civil - Locuința copilului; Art. 265 Cod Civil - Dreptul la relații personale cu părinții; Art. 266 Cod Civil - Dreptul la informații despre copil; Art. 396 Cod Civil - Locuința copilului după divorț; Art. 397 Cod Civil - Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți (după divorț); Art. 398 Cod Civil - Exercitarea autorității părințești de către un singur părinte (după divorț); Art. 400 Cod Civil - Dreptul la legături personale cu minorul (după divorț); Art. 401 Cod Civil - Dreptul la informații (după divorț); Art. 503 Cod Civil - Conținutul autorității părintești; Art. 504 Cod Civil - Ocrotirea minorului; Art. 505 Cod Civil - Drepturile și îndatoririle părintești; Art. 2 Legea nr. 272/2004 - Interesul superior al copilului; Art. 18 Legea nr. 272/2004 - Dreptul copilului la menținerea legăturilor personale; Art. 93 Legea nr. 272/2004 - Separarea copilului de familie; Art. 8 Convenția Europeană a Drepturilor Omului - Dreptul la respectarea vieții private și de familie

Articolul 262 din Codul Civil stabilește fundamentele juridice ale relațiilor dintre părinți și copii, consolidând principiul unității familiei și al interesului superior al copilului. Primul alineat consacră dreptul fundamental al copilului de a nu fi separat de părinți, subliniind caracterul excepțional al măsurilor de separare, care pot interveni doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege (ex. măsuri de protecție specială sau plasament). Această normă reflectă protecția constituțională și internațională a vieții de familie, garantând stabilitatea mediului familial. Al doilea alineat reglementează dreptul copilului care nu locuiește împreună cu părinții (sau cu unul dintre ei, în caz de divorț sau alte situații) de a menține legături personale cu aceștia. Acest drept la relații personale este esențial pentru dezvoltarea armonioasă a copilului și pentru menținerea identității sale familiale și emoționale. Limitarea exercițiului acestui drept este permisă doar în condiții strict reglementate, pe baza unor motive temeinice și, în mod imperativ, cu prioritate absolută pentru interesul superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului acționează ca o clauză generală, permeabilizând toate deciziile și acțiunile referitoare la copil, inclusiv în contextul stabilirii sau limitării legăturilor personale. Acest articol servește ca piatră de temelie pentru reglementările ulterioare privind autoritatea părintească, locuința copilului și măsurile de protecție a minorilor, asigurând echilibrul între drepturile părinților și nevoile esențiale ale copilului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.