Art. 2619: Rezerva dreptului de proprietate

Art. 2557 - Domeniul de aplicare al dreptului internațional privat; Art. 2561 - Aplicarea legii străine; Art. 2606 - Legea aplicabilă transferului drepturilor reale mobiliare; Art. 2613 - Legea aplicabilă contractului; Art. 1650 - Noțiunea contractului de vânzare; Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate privată; Art. 557 - Dobândirea dreptului de proprietate

Articolul 2619 din Codul Civil este o normă esențială în dreptul internațional privat român, dedicată stabilirii legii aplicabile clauzei de rezervă a dreptului de proprietate în contextul exportului de bunuri. Această clauză, specifică contractului de vânzare-cumpărare, permite vânzătorului să-și păstreze calitatea de proprietar al bunului până la achitarea integrală a prețului de către cumpărător. Importanța articolului rezidă în abaterea de la regula generală de conflict a legilor în materie de drepturi reale (lex rei sitae – legea locului situării bunului). În cazul bunurilor destinate exportului, legea aplicabilă condițiilor și efectelor rezervei proprietății este, în absența unei opțiuni a părților, legea statului exportator (lex loci expeditionis). Această soluție este preferată pentru a asigura predictibilitatea și securitatea circuitului juridic internațional, oferind un punct de legătură stabil pentru o clauză cu impact semnificativ în comerțul transfrontalier. Autonomia de voință a părților este, totuși, respectată, acestea având posibilitatea de a alege o altă lege aplicabilă, conform principiilor generale ale dreptului internațional privat. Acest articol contribuie la protejarea intereselor vânzătorului și la facilitarea tranzacțiilor internaționale cu bunuri mobile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.