Art. 2618: Legea aplicabilă bunului aflat în curs de transport

Art. 2557 - Domeniul de aplicare; Art. 2561 - Calificarea; Art. 2566 - Determinarea legii aplicabile; Art. 2610 - Legea aplicabilă drepturilor reale; Art. 2612 - Transferul drepturilor reale; Art. 2635 - Autonomia de voinţă; Art. 2636 - Legea aplicabilă contractului; Art. 2652 - Legea aplicabilă capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice

Articolul 2618 din Codul Civil reglementează o excepție importantă de la principiul 'lex rei sitae' (legea locului situării bunului), specifică drepturilor reale asupra bunurilor mobile aflate în curs de transport. Regula generală stabilită de acest articol este că legea aplicabilă este cea a statului de unde bunul a fost expediat (lex loci expeditionis). Această regulă de 'punct de plecare' urmărește să asigure o stabilitate juridică pe parcursul tranzitului. Articolul introduce însă trei excepții esențiale care reflectă complexitatea și pragmatismul dreptului internațional privat: 1. **Autonomia de voință (lex voluntatis)**: Părțile interesate au libertatea de a alege o altă lege aplicabilă prin acordul lor, manifestând principiul libertății contractuale și în sfera drepturilor reale. 2. **Situs temporar**: În situațiile în care bunul este temporar depozitat (într-un antrepozit) sau face obiectul unor măsuri de executare silită (sechestru, vânzare silită), legea aplicabilă pe durata acestei situații este cea a locului unde bunul a fost reașezat temporar. Această soluție este dictată de necesitatea aplicării legii forului pentru actele de dispoziție sau executare realizate local. 3. **Conexiunea personală (lex patriae)**: Pentru bunurile personale ale unui pasager, se aplică legea națională a acestuia. Această excepție subliniază legătura strânsă dintre bun și persoana proprietarului, prevalând asupra oricărei alte conexiuni teritoriale temporare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.