Art. 2590: Legea aplicabilă regimului matrimonial

Art. 312 - Regimurile matrimoniale; Art. 319 - Convenția matrimonială; Art. 2557 - Domeniul de aplicare a dispozițiilor de drept internațional privat; Art. 2563 - Legea autonomiei de voință; Art. 2564 - Ordine publică internațională; Art. 2570 - Frauda la lege; Art. 2580 - Legea aplicabilă căsătoriei; Art. 2582 - Legea aplicabilă efectelor căsătoriei; Art. 2591 - Modificarea legii aplicabile regimului matrimonial; Art. 2592 - Forma alegerii legii aplicabile; Art. 2593 - Limitele alegerii legii aplicabile; Art. 2594 - Legea subsidiar aplicabilă

Articolul 2590 din Codul Civil reprezintă o normă fundamentală în cadrul dreptului internațional privat român, reglementând determinarea legii aplicabile regimului matrimonial. Principiul cardinal consacrat este cel al autonomiei de voință, oferind soților libertatea de a alege legea care va guverna aspectele patrimoniale ale căsătoriei lor. Această opțiune, specifică relațiilor cu element de extraneitate, poate fi exercitată în raport cu trei criterii alternative de localizare: legea statului unde unul dintre soți își are reședința obișnuită la data alegerii, legea naționalității (cetățeniei) oricăruia dintre soți la data alegerii sau legea statului unde aceștia își stabilesc prima reședință obișnuită comună după celebrarea căsătoriei. Prevederile acestui articol sunt esențiale pentru stabilitatea și previzibilitatea raporturilor juridice matrimoniale în context internațional, fiind complementate de alte dispoziții referitoare la forma alegerii (Art. 2592), limitele acesteia (Art. 2593) și legea subsidiar aplicabilă în lipsa unei alegeri (Art. 2594).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.