Art. 259: Căsătoria

Art. 260 - Principiile generale ale căsătoriei; Art. 261 - Vârsta la căsătorie; Art. 262 - Lipsa consimțământului la căsătorie; Art. 263 - Căsătoria între rude și afini; Art. 264 - Bigamia; Art. 271 - Nulitatea absolută a căsătoriei; Art. 272 - Nulitatea relativă a căsătoriei; Art. 273 - Efectele nulității; Art. 274 - Publicitatea acțiunii în nulitate; Art. 373 - Cauzele divorțului; Art. 374 - Divorțul prin acordul soților; Art. 385 - Dispoziții comune privind încetarea și desfacerea căsătoriei; Art. 386 - Efectele încetării căsătoriei; Art. 47 (Constituția României) - Dreptul la viață privată și de familie

Articolul 259 din Codul Civil român definește esența căsătoriei, stabilind-o ca o uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată conform legii, având ca scop principal întemeierea unei familii. Această definiție subliniază caracterul consensual al uniunii și, în contextul legislației actuale, natura sa heteronormativă. Dispoziția impune o ierarhie clară între căsătoria civilă și cea religioasă, stipulând că celebrarea religioasă poate avea loc numai ulterior celei civile, reflectând caracterul laic al statului și importanța înregistrării oficiale a actului. Articolul face trimitere la alte norme ale Codului Civil pentru reglementarea detaliată a condițiilor de încheiere și a cauzelor de nulitate, consolidând ideea că valabilitatea căsătoriei este strict supusă rigorilor legale. De asemenea, articolul distinge clar între modurile de încetare a căsătoriei (prin deces sau declararea judecătorească a morții) și modul de desfacere (prin divorț), fiecare cu regimul său juridic distinct.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.