(1)O persoană juridică

străină care este recunoscută beneficiază de toate

drepturile care decurg din legea statutului ei organic, în afară de cele

pe care statul care face recunoaşterea le refuză prin dispoziţiile

sale legale.

(2)Persoana juridică

străină recunoscută în România îşi

desfăşoară activitatea pe teritoriul ţării în

condiţiile stabilite de legea română referitoare la exercitarea

activităţilor economice, sociale, culturale sau de altă

natură.