Art. 2579: Ocrotirea terţilor

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1246 - Nulitatea actului juridic; Art. 1247 - Cauze de nulitate absolută; Art. 1248 - Cauze de nulitate relativă; Art. 1254 - Confirmarea actului anulabil; Art. 2557 - Legea aplicabilă capacităţii; Art. 2564 - Legea aplicabilă formei actului juridic; Art. 2582 - Legea aplicabilă reprezentării convenţionale

Articolul 2579 din Codul Civil este o normă fundamentală în dreptul internațional privat, concepută pentru a proteja securitatea circuitului civil și a încrederii legitime a terților. Acesta instituie o excepție importantă de la aplicarea strictă a legii naționale a unei persoane în ceea ce privește capacitatea sa de a încheia acte juridice. Astfel, o persoană care a contractat de bună-credință cu o altă persoană considerată deplin capabilă (conform legii locului încheierii actului), nu poate fi prejudiciată de invocarea ulterioară a lipsei sau restrângerii capacității aceleiași persoane, stabilită potrivit legii sale naționale. Există însă excepții cruciale de la această regulă, vizând actele juridice referitoare la familie, moștenire și drepturile reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii actului, domenii în care interesele legii naționale sau ale legii locului situației bunului prevalează. De asemenea, alineatul (2) extinde această protecție și la situațiile de lipsă a calității de reprezentant, sub condiția bunei-credințe a terțului și a încheierii actului între prezenți și pe teritoriul aceluiași stat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.