Art. 2576: Numele

Art. 82 - Dreptul la nume; Art. 83 - Dreptul la pseudonim; Art. 84 - Dreptul la renume; Art. 2557 - Domeniul de aplicare al legii naţionale; Art. 2575 - Legea aplicabilă statutului personal; Art. 2577 - Modificarea numelui; Art. 2580 - Dreptul la nume (DIP); Art. 2581 - Acțiunea în tăgăduire de nume; Art. 2582 - Acțiunea în reclamație de nume; Art. 2583 - Acțiunea în apărarea dreptului la nume; Art. 2585 - Protecția altor atribute de identificare; Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă; Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

Articolul 2576 din Codul Civil reglementează legea aplicabilă numelui persoanei fizice în cadrul dreptului internațional privat român, stabilind o serie de norme conflictuale esențiale. Alineatul (1) consacră regula generală, conform căreia numele este cârmuit de legea națională a persoanei (lex patriae), ilustrând principiul continuității și unității statutului personal. Alineatul (2) introduce o excepție specifică și importantă, referitoare la stabilirea numelui copilului la naștere. Acesta oferă o normă conflictuală alternativă, permițând alegerea între legea cetățeniei comune a părinților și a copilului sau legea statului unde copilul s-a născut și își are reședința de la naștere. Această flexibilitate este menită să faciliteze recunoașterea numelui în situații transfrontaliere și să prevină apatridia de nume. În cele din urmă, alineatul (3) stabilește o normă de drept material internațional privat referitoare la protecția dreptului la nume: ocrotirea împotriva actelor de încălcare săvârșite pe teritoriul României este asigurată potrivit legii române (lex fori sau, după caz, lex loci delicti commissi), consolidând suveranitatea și aplicarea legii naționale în materie de ordine publică și bună-credință.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.