Art. 2574: Declararea judecătorească a morţii

Art. 49 - Declararea judecătorească a morţii; Art. 53 - Data morţii; Art. 57 - Prezumţia de viaţă; Art. 2557 - Legea aplicabilă statutului personal; Art. 2561 - Legea aplicabilă stării şi capacităţii; Art. 2571 - Legea aplicabilă absenţei şi declarării judecătoreşti a morţii; Art. 2572 - Legea aplicabilă condiţiilor declarării judecătoreşti a morţii; Art. 2573 - Legea aplicabilă efectelor declarării judecătoreşti a morţii; Art. 2575 - Legea aplicabilă nulităţii sau anulării declarării judecătoreşti a morţii

Articolul 2574 din Codul Civil reglementează o normă conflictuală esențială în materia dreptului internațional privat, stabilind legea aplicabilă în cazul declarării judecătorești a morții, stabilirii decesului, datei prezumate a morții și prezumției de viață a persoanei dispărute. Principiul director adoptat este cel al legii naționale (`lex patriae`) a persoanei dispărute, reflectând importanța cetățeniei ca factor de conexiune predominant în reglementarea statutului personal. Această regulă de conflict are un caracter general, acoperind toate aspectele procedurale și de fond legate de statutul juridic al persoanei dispărute. Articolul prevede o soluție subsidiară: în situația în care legea națională nu poate fi identificată (de exemplu, persoana este apatridă sau are o dublă cetățenie fără posibilitatea de a stabili legea predominantă), se aplică legea română. Această dispoziție asigură coerența și completitudinea sistemului de drept internațional privat român, evitând lacunele legislative în cazurile transfrontaliere și garantând soluționarea situațiilor juridice complexe legate de existența sau inexistența persoanei fizice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.