Art. 2571: Naționalitatea persoanei juridice

Art. 2568 - Obiectul conflictului de legi; Art. 2569 - Legea sediului social; Art. 2570 - Statutul persoanei juridice; Art. 2572 - Legea aplicabilă persoanei juridice; Art. 2573 - Capacitatea persoanei juridice; Art. 2574 - Funcționarea persoanei juridice; Art. 2576 - Recunoașterea persoanelor juridice străine; Art. 2561 - Conținutul legii străine; Art. 2562 - Determinarea conținutului legii străine; Art. 2565 - Excepția de ordine publică internațională; Art. 2566 - Frauda la legea străină

Articolul 2571 din Codul Civil stabilește criteriile de determinare a naționalității persoanei juridice în dreptul internațional privat român, adoptând o abordare combinată a principiului sediului social și a celui al sediului real. Inițial, naționalitatea este stabilită de statul unde persoana juridică și-a fixat sediul social în actul constitutiv (alin. 1). Totuși, pentru a contracara sediile fictive și a asigura o legătură reală, alin. 2 și 3 consacră principiul sediului real ca fiind determinant în situațiile cu sedii multiple sau în cazul în care sediul înregistrat nu corespunde realității. Sediul real este definit ca locul unde se află centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare. Un aspect esențial al acestui articol este reglementarea retrimiterii (renvoi-ului) la alin. 4: dacă dreptul străin determinat conform regulilor precedente retrimite la dreptul statului de constituire a persoanei juridice, se va aplica dreptul acestui din urmă stat. Această normă complexă reflectă preocuparea legiuitorului de a asigura stabilitatea raporturilor juridice și de a preveni conflictele negative de competență legislativă, ancorând persoana juridică în ordinea juridică a statului cu care are cea mai strânsă legătură efectivă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.