(1)Legea naţională este
legea statului a cărui cetăţenie o are persoana fizică sau,
după caz, legea statului a cărui naţionalitate o are persoana
juridică.
(2)Dacă persoana are mai multe
cetăţenii, se aplică legea aceluia dintre state a cărui
cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată, în
special prin reşedinţa sa obişnuită.
(3)În cazul persoanei care nu are
nicio cetăţenie, trimiterea la legea naţională este
înţeleasă ca fiind făcută la legea statului unde are
reşedinţa obişnuită.
(4)Prevederile alin. (3) sunt
aplicabile şi în cazul refugiaţilor, potrivit dispoziţiilor
speciale şi convenţiilor internaţionale la care România este
parte.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 2568 din Codul Civil este fundamental în materia dreptului internațional privat român, stabilind criteriul de legătură principal pentru statutul personal al persoanei fizice și juridice: legea națională. Pentru persoanele fizice, legea națională este definită prin cetățenie, iar pentru persoanele juridice, prin naționalitate. Articolul oferă soluții și pentru situațiile complexe de conflict de cetățenii, stipulând aplicarea legii statului de care persoana este cel mai strâns legată, cu un accent deosebit pe reședința obișnuită ca factor decisiv. De asemenea, abordează situația apatrizilor, pentru care trimiterea la legea națională este înlocuită cu trimiterea la legea reședinței obișnuite. Această soluție este extinsă, prin alin. (4), și în cazul refugiaților, recunoscând importanța dispozițiilor speciale și a convențiilor internaționale (precum Convenția de la Geneva din 1951) în reglementarea statutului acestor categorii de persoane. Articolul subliniază rolul central al legii naționale în determinarea elementelor esențiale ale statutului personal (capacitate, nume, domiciliu etc.) și contribuie la asigurarea predictibilității în aplicarea legii în raporturile juridice cu element de extraneitate.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată