(1)Dispoziţiile imperative

prevăzute de legea română pentru reglementarea unui raport juridic cu

element de extraneitate se aplică în mod prioritar. În acest caz, nu sunt

incidente prevederile prezentei cărţi privind determinarea legii

aplicabile.

(2)Pot fi aplicate direct şi

dispoziţiile imperative prevăzute de legea altui stat pentru

reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate, dacă

raportul juridic prezintă strânse legături cu legea acelui stat, iar

interesele legitime ale părţilor o impun. În acest caz, vor fi avute

în vedere obiectul şi scopul acestor dispoziţii, precum şi

consecinţele care decurg din aplicarea sau neaplicarea lor.