Art. 2563: Interpretarea şi aplicarea legii străine

Art. 2557 - Domeniul de aplicare a legii străine; Art. 2558 - Cazurile de neaplicare a legii străine; Art. 2559 - Calificarea; Art. 2560 - Retrimiterea; Art. 2562 - Dovada legii străine; Art. 2564 - Frauda la legea străină; Art. 2565 - Adaptarea

Articolul 2563 din Codul Civil statuează un principiu fundamental al dreptului internațional privat român, conform căruia legea străină desemnată de norma conflictuală (lex causae) nu este tratată ca un simplu fapt, ci ca un veritabil drept. Aceasta impune instanței române obligația de a o interpreta și aplica nu după propriile reguli de interpretare a dreptului intern (lex fori), ci după regulile de interpretare și aplicare specifice sistemului de drept din care provine. Prin urmare, judecătorul român, atunci când aplică o lege străină, trebuie să-și asume rolul unui interpret al acelei legi în propriul ei context juridic, ținând cont de jurisprudența, doctrina și uzanțele interpretative din statul respectiv. Acest principiu garantează respectul pentru autonomia sistemului juridic străin și asigură o aplicare corectă și nedistorsionată a normei străine, fiind complementar dispozițiilor privind dovada legii străine (Art. 2562 C.civ.). Limitele acestei aplicări sunt date de ordinea publică și bunele moravuri românești (Art. 2558 C.civ.).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.