Art. 2562: Conţinutul legii străine

Art. 2557 - Calificarea; Art. 2558 - Legea aplicabilă; Art. 2559 - Normele conflictuale; Art. 2560 - Ordinea publică; Art. 2561 - Calificarea şi retrimiterea; Art. 2563 - Interpretarea legii străine; Art. 2564 - Frauda la lege; Art. 249 - Sarcina probei (Cod de Procedură Civilă); Art. 250 - Obiectul probei (Cod de Procedură Civilă); Art. 251 - Admisibilitatea probelor (Cod de Procedură Civilă)

Articolul 2562 din Codul Civil reglementează un aspect fundamental al dreptului internațional privat român: modul de stabilire a conținutului legii străine. Contrar principiului tradițional `iura novit curia` (instanța cunoaște legea), care se aplică legii naționale, legea străină este tratată în contextul probațiunii. Alineatul (1) subliniază caracterul activ al instanței în stabilirea conținutului legii străine, prevăzând diverse mijloace: atestări oficiale de la autoritățile statului emitent, avizul unui expert juridic sau orice alt mod adecvat, ceea ce denotă flexibilitate. Chiar dacă instanța are un rol activ, alin. (2) prevede posibilitatea ca partea care invocă aplicarea legii străine să fie obligată să facă dovada conținutului acesteia, o excepție de la regula generală conform căreia dreptul nu trebuie probat. Un aspect practic esențial este reglementat de alin. (3), care prevede că, în situația în care conținutul legii străine nu poate fi stabilit într-un termen rezonabil, se va aplica, în mod subsidiar, legea română (lex fori). Această dispoziție asigură stabilitatea și predictibilitatea în soluționarea litigiilor cu element de extraneitate, evitând blocajele procedurale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.