Art. 2561: Reciprocitatea
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Aplicarea legii străine este
independentă de condiţia reciprocităţii.
(2)Dispoziţiile speciale prin
care se cere condiţia reciprocităţii în anumite materii
rămân aplicabile. Îndeplinirea condiţiei reciprocităţii de
fapt este prezumată până la dovada contrară care se stabileşte
de Ministerul Justiţiei, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
Articole Conexe / Referințe
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2561 din Codul Civil reglementează principiul autonomiei aplicării legii străine în dreptul internațional privat, statuând că, de regulă, această aplicare este independentă de condiția reciprocității. Această dispoziție reflectă orientarea modernă a sistemelor de drept privat, care privilegiază aplicarea normei de conflict de legi stabilită de lex fori, indiferent dacă statul legii aplicabile ar proceda similar. Alin. (2) introduce o excepție importantă, menținând validitatea dispozițiilor speciale care, în anumite materii (ex: succesiuni, anumite drepturi reale), impun expres condiția reciprocității. Articolul distinge între reciprocitatea de jure (bazată pe tratate sau acorduri) și reciprocitatea de facto (bazată pe o practică reală). În privința celei din urmă, Codul instituie o prezumție relativă ('juris tantum') a îndeplinirii condiției, sarcina probei contrare revenind Ministerului Justiției, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe, ceea ce subliniază caracterul public și oficial al acestei verificări.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol