(1)Legea străină cuprinde
dispoziţiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu
excepţia unor dispoziţii contrare.
(2)Dacă legea străină
retrimite la dreptul român sau la dreptul altui stat, se aplică legea
română, dacă nu se prevede în mod expres altfel.
(3)Prin excepţie de la
prevederile alin. (1), legea străină nu cuprinde şi normele ei
conflictuale în cazul în care părţile au ales legea străină
aplicabilă, în cazul legii străine aplicabile formei actelor juridice
şi obligaţiilor extracontractuale, precum şi în alte cazuri
speciale prevăzute de convenţiile internaţionale la care România
este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 2559 din Codul Civil reglementează instituția 'retrimiterii' (renvoi) în dreptul internațional privat român, abordând problema complexă a referirii normelor conflictuale ale forului (statului judecătorului) la legea străină. Conform alin. (1), regula generală este că legea străină la care trimite norma conflictuală română include atât dispozițiile de drept material, cât și propriile sale norme conflictuale. Aceasta înseamnă că sistemul român, în principiu, acceptă renvoi-ul. Alin. (2) clarifică soluția în cazul retrimiterii: dacă legea străină retrimite la dreptul român ('renvoi de retour') sau la dreptul unui alt stat ('renvoi au second degré'), se va aplica legea română, cu excepția situațiilor în care se prevede expres altfel. Astfel, Codul Civil român optează pentru o acceptare limitată a renvoi-ului, consolidând aplicarea dreptului român în anumite situații de conflict de legi. Alin. (3) introduce excepții fundamentale de la această regulă generală. Retrimiterea nu operează, iar legea străină se aplică doar cu normele sale materiale (fără normele sale conflictuale) în cazurile în care părțile au ales expres legea aplicabilă (principiul autonomiei de voință), în cazul legii aplicabile formei actelor juridice și obligațiilor extracontractuale, precum și în alte situații speciale prevăzute de instrumente juridice internaționale (convenții internaționale, dreptul Uniunii Europene) sau de legea internă. Aceste excepții reflectă o tendință modernă de a limita renvoi-ul pentru a asigura predictibilitatea și a facilita aplicarea legii alese de părți sau a celei considerate optimă pentru anumite categorii de raporturi juridice.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată