Art. 2556: Prezumţia efectuării în termen a actelor

Art. 2550 - Calculul termenelor; Art. 2551 - Termenele stabilite pe zile; Art. 2552 - Termenele stabilite pe săptămâni, luni sau ani; Art. 2553 - Termenele stabilite pe ore; Art. 2554 - Termenele care se împlinesc într-o zi nelucrătoare; Art. 2555 - Prelungirea termenelor legale; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile; Art. 2518 - Prezumţiile legale; Art. 2519 - Prezumţiile relative

Articolul 2556 din Codul Civil instituie o prezumție legală relativă ('iuris tantum') cu privire la momentul considerării unui act ca fiind efectuat în termen. Această dispoziție vizează situațiile în care comunicarea sau depunerea unor înscrisuri se realizează prin intermediul serviciilor poștale sau telegrafice. Rațiunea normei este de a proteja expeditorul, considerând actul ca fiind îndeplinit la momentul predării înscrisului la oficiul poștal sau telegrafic, nu la cel al primirii de către destinatar. Condițiile esențiale pentru operarea acestei prezumții sunt predarea înscrisului cel mai târziu în ultima zi a termenului și respectarea orei obișnuite de închidere a oficiului. Această regulă completează normele generale de calcul al termenelor (Art. 2550 și următoarele) și simplifică proba respectării termenelor, transferând riscul întârzierilor poștale de la expeditor către circuitul public, atâta timp cât expeditorul a acționat cu diligență în respectarea termenului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.