Art. 2552: Termenul stabilit pe săptămâni, luni sau ani

Art. 2551 - Dispoziţii generale; Art. 2553 - Termenul stabilit pe zile; Art. 2554 - Termenul stabilit pe ore; Art. 2555 - Termenul stabilit de la o zi la alta; Art. 2557 - Zilele nelucrătoare; Art. 2558 - Momentul începerii şi momentul final al termenului

Articolul 2552 din Codul Civil detaliază regulile de calcul al termenelor stabilite pe unități de timp mai mari, precum săptămâni, luni sau ani, esențiale pentru determinarea exactă a scadenței unei obligații sau a momentului împlinirii unui drept. Norma generală, prevăzută la alin. (1), statuează că termenul se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima unitate de timp. Alin. (2) introduce o excepție importantă pentru termenele pe luni, soluționând situația în care ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, caz în care termenul se consideră împlinit în ultima zi a lunii respective (e.g., de la 31 ianuarie la 28/29 februarie). Articolul definește, de asemenea, 'mijlocul lunii' ca fiind a cincisprezecea zi (alin. 3) și reglementează modul de calcul al termenelor ce includ o fracțiune de lună ('o lună și jumătate'), precizând că cele 15 zile se adaugă la sfârșitul perioadei complete de luni (alin. 4). Aceste reguli contribuie la asigurarea securității juridice și previn incertitudinile în calculul termenelor legale, având relevanță majoră pentru instituții precum prescripția extinctivă, termenele de executare a obligațiilor sau alte termene procesuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.