(1)Termenele de decădere nu

sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se

dispune altfel.

(2)Cu toate acestea, forţa

majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar

dacă termenul a început să curgă, el se suspendă,

dispoziţiile art. 2.534 alin. (1) fiind aplicabile în mod

corespunzător. Termenul de decădere nu se socoteşte însă

împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat.

(3)De asemenea, atunci când

realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie,

termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în

judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz,

dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile

în mod corespunzător.