Art. 2543: Extinderea efectului întreruptiv

Art. 2280 - Noţiunea de fideiusiune; Art. 2286 - Întinderea obligaţiei fideiusorului; Art. 2537 - Cazurile de întrerupere a prescripţiei; Art. 2538 - Efectele întreruperii; Art. 2541 - Întreruperea faţă de codebitori solidari sau indivizibili; Art. 1443 - Solidaritatea pasivă

Articolul 2543 din Codul Civil reglementează un caz specific de extindere a efectelor întreruperii prescripției, instituind o solidaritate specială, de facto, între debitorul principal și fideiusor. Această dispoziție derogă de la principiul relativității efectelor actelor juridice, conform căruia un act efectuat împotriva unei persoane nu produce, de regulă, efecte și față de terți. Justificarea acestei extinderi rezidă în caracterul accesoriu al obligației fideiusorului față de obligația principală; obligația de garanție fiind inseparabil legată de cea garantată. Astfel, orice act care întrerupe prescripția dreptului la acțiune împotriva debitorului principal, de exemplu, printr-o cerere de chemare în judecată, va avea același efect și față de fideiusor, salvgardând drepturile creditorului. Invers, întreruperea prescripției împotriva fideiusorului va produce efecte și față de debitorul principal, consolidând poziția creditorului. Această reglementare asigură coerența regimului juridic al obligației și previne situațiile în care dreptul la acțiune ar putea fi prescris față de o parte, dar nu și față de cealaltă, subliniind unitatea obligației principale garantate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.