(1)Efectele întreruperii

prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv

şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un

asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

(2)Dacă prescripţia a fost

întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul

căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva

căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii.