(1)Întreruperea şterge

prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere.

(2)După întrerupere începe

să curgă o nouă prescripţie.

(3)Dacă întreruperea

prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către

cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă

prescripţie de acelaşi fel.

(4)În cazul în care prescripţia

a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de

arbitrare, noua prescripţie a dreptului de a obţine executarea

silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere

a acţiunii nu a rămas definitivă.

(5)Dacă întreruperea

rezultă din intervenţia făcută în procedura

insolvenţei sau a urmăririi silite, prescripţia va reîncepe

să curgă de la data la care există din nou posibilitatea

legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite.

(6)În cazul în care prescripţia

a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează

până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de

suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a

judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive

a instanţei penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit

legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel

împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut

sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei

penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea.