Art. 2540: Punerea în întârziere

Art. 2517 - Cauzele de întrerupere a prescripției; Art. 2518 - Începutul unei noi prescripții; Art. 1521 - Punerea în întârziere a debitorului; Art. 1522 - Condițiile punerii în întârziere; Art. 2500 - Noțiunea de prescripție extinctivă; Art. 2541 - Alte cauze de întrerupere

Articolul 2540 din Codul Civil reglementează o modalitate specifică de întrerupere a prescripției extinctive, corelând actul de 'punere în întârziere' cu o acțiune judiciară. Spre deosebire de alte cauze de întrerupere, simpla 'punere în întârziere' (care poate fi o notificare, somație etc.) nu este suficientă prin ea însăși pentru a produce efectul întreruptiv. Articolul impune o condiție cumulativă și strictă: întreruperea prescripției operează doar dacă 'punerea în întârziere' este urmată de 'chemarea în judecată' a celui în folosul căruia curge prescripția, într-un termen de 6 luni de la data realizării punerii în întârziere. Acest termen de 6 luni este un termen de decădere. Prin această dispoziție, legiuitorul sancționează pasivitatea creditorului, prevenind utilizarea abuzivă a punerii în întârziere ca mijloc de prelungire indefinită a termenului de prescripție fără o intenție reală de a iniția o procedură judiciară. Efectul juridic al întreruperii constă în ștergerea prescripției scurse până la acel moment și în începerea unei noi prescripții, conform regulilor generale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.