Art. 2538: Recunoaşterea dreptului

Art. 2537 - Cauzele de întrerupere a prescripției; Art. 2539 - Efectele întreruperii; Art. 2500 - Noțiune. Sediul materiei; Art. 2501 - Domeniul de aplicare a prescripției extinctive; Art. 1246 - Nulitatea absolută și nulitatea relativă; Art. 1549 - Rezoluțiunea unilaterală; Art. 1635 - Noțiune și moduri de restituire

Articolul 2538 din Codul Civil reglementează recunoașterea dreptului ca o cauză de întrerupere a prescripției extinctive, subliniind caracterul esențial al acesteia în dinamica raporturilor juridice civile. Actul de recunoaștere poate fi unilateral sau convențional, reflectând fie o declarație de voință a debitorului, fie un acord între părți. De asemenea, recunoașterea poate fi expresă (explicit formulată) sau tacită, aceasta din urmă necesitând manifestări lipsite de echivoc, care să ateste fără dubiu existența dreptului celui împotriva căruia curge termenul de prescripție. Textul legal oferă exemple elocvente de recunoaștere tacită, precum plata parțială a datoriei, achitarea dobânzilor sau a penalităților, ori solicitarea unui termen de plată. Aceste acte semnifică o renunțare implicită la beneficiul prescripției. Paragraful al treilea extinde sfera de aplicare a recunoașterii tacite și la situațiile de restituire a prestațiilor efectuate în baza unui act juridic desființat (prin nulitate, rezoluțiune sau alte cauze de ineficacitate), cu condiția ca bunul individual determinat, primit în executarea actului anulat, să nu fie revendicat de partea care l-a prestat. Această prevedere adaugă o nuanță importantă în materia efectelor ineficacității actelor juridice, consolidând principiul securității circuitului civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.