(1)Dacă prin lege nu se prevede

altfel, prescripţia dreptului la acţiune izvorât din transmiterea

unor bunuri sau executarea unor lucrări, cu vicii aparente, în cazurile în

care legea sau contractul obligă la garanţie şi pentru asemenea

vicii, începe să curgă de la data predării sau recepţiei

finale a bunului ori a lucrării sau, după caz, de la data împlinirii

termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de

constatare a viciilor, pentru înlăturarea de către debitor a viciilor

constatate.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se

aplică şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori al

lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare dintre aceste lipsuri

puteau fi descoperite, fără cunoştinţe speciale, printr-o

verificare normală.