Art. 2526: Dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive

Art. 2500 - Noțiunea de prescripție extinctivă; Art. 2501 - Termene de prescripție; Art. 2504 - Începutul cursului prescripției; Art. 2517 - Regula generală privind începerea cursului prescripției; Art. 2524 - Prescripția dreptului la acțiune privind plata dobânzilor și a oricăror alte prestații succesive; Art. 2525 - Prescripția dreptului la acțiune privind anumite obligații de executare succesivă; Art. 2530 - Suspendarea cursului prescripției; Art. 2537 - Întreruperea cursului prescripției; Art. 1357 - Răspunderea civilă delictuală; Art. 1470 - Locul plății

Articolul 2526 din Codul Civil reglementează un aspect esențial al prescripției extinctive, stabilind reguli specifice privind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru acțiunile având ca obiect executarea prestațiilor succesive. Norma face o distincție fundamentală: dacă prestațiile sunt individuale și independente, termenul de prescripție curge distinct pentru fiecare prestație, din momentul în care aceasta devine exigibilă. În schimb, dacă prestațiile alcătuiesc un "tot unitar", termenul de prescripție începe să curgă doar de la data la care ultima prestație devine exigibilă. Această distincție este crucială pentru a evita situațiile în care dreptul la acțiune pentru prestații ulterioare ar putea fi pierdut înainte ca întregul angajament să fie îndeplinit. Nota *) atașată articolului, rezultată dintr-o decizie interpretativă (probabil o hotărâre prealabilă sau un recurs în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție), aduce o clarificare deosebit de importantă, mai ales în contextul răspunderii patrimoniale a salariaților. Se statuează că un act de control (cum ar fi cel efectuat de Curtea de Conturi) prin care se constată un prejudiciu produs de un salariat sau o sumă de bani plătită necuvenit acestuia, nu marchează începutul termenului de prescripție extinctivă pentru acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului. Această interpretare subliniază că începutul cursului prescripției este determinat de exigibilitatea efectivă a creanței, și nu de actul administrativ de constatare a acesteia, evitând astfel un potențial "termen de prescripție ascuns" care ar dezavantaja angajatorul. Principiul este că momentul începerii prescripției este legat de posibilitatea reală a titularului dreptului de a acționa în justiție, iar un act de control are un rol probatoriu și de constatare, nu de generare a exigibilității.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.