Art. 2522: Repunerea în termenul de prescripţie

Art. 2500 - Noțiunea și efectele prescripției extinctive; Art. 2501 - Aplicarea regulilor privind prescripția extinctivă; Art. 2523 - Începutul general al prescripției; Art. 2528 - Cauze generale de suspendare; Art. 2532 - Cazuri de întrerupere a prescripției; Art. 2549 - Termenul general de prescripție; Art. 2550 - Termene speciale de prescripție; Art. 2551 - Prescripția dreptului la acțiune privitor la bunurile mobile și imobile

Articolul 2522 din Codul Civil reglementează instituția repunerii în termenul de prescripție, un mecanism de echitate care permite titularului unui drept la acțiune, supus prescripției extinctive, să își valorifice dreptul chiar și după expirarea termenului legal, în anumite condiții stricte. Rațiunea acestei dispoziții constă în protejarea celui care nu a putut acționa în termen din motive temeinice, adică din cauze justificate, independente de voința sa, care l-au împiedicat să își exercite dreptul (ex: forța majoră, cazul fortuit, sau alte impedimente serioase). Repunerea în termen nu operează de drept, ci trebuie solicitată organului de jurisdicție competent. Condiția esențială pentru admiterea cererii este ca acțiunea să fie exercitată într-un termen preclusiv de 30 de zile, calculat de la data la care partea a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului inițial de prescripție. Această măsură reprezintă o excepție de la principiul stabilității raporturilor juridice și al securității circuitului civil, menită să corecteze situații de injustiție vădită, fără a afecta în mod disproporționat certitudinea juridică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.