(1)

Se prescrie în termen de un an dreptul la acţiune în cazul:

1.profesioniştilor din

alimentaţia publică sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le

prestează;

2.profesorilor, institutorilor,

maeştrilor şi artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu

ziua sau cu luna;

3.medicilor, moaşelor,

asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau

medicamente;

4.vânzătorilor cu

amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor

livrate;

5.meşteşugarilor

şi artizanilor, pentru plata muncii lor;

6.avocaţilor, împotriva

clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor. Termenul de

prescripţie se va calcula din ziua rămânerii definitive a

hotărârii sau din aceea a împăcării părţilor ori a

revocării mandatului. În cazul afacerilor neterminate, termenul de

prescripţie este de 3 ani de la data ultimei prestaţii efectuate;

7.notarilor publici şi

executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce

le sunt datorate pentru actele funcţiei lor. Termenul prescripţiei se

va socoti din ziua în care aceste sume au devenit exigibile;

8.inginerilor,

arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor

liber-profesionişti, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul

prescripţiei se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea.

(2)În toate cazurile, continuarea

lecţiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrărilor nu

întrerupe prescripţia pentru sumele scadente.