Art. 2512: Invocarea prescripţiei de partea interesată

Art. 2500 - Noțiunea de prescripție extinctivă; Art. 2501 - Regimul juridic al prescripției; Art. 2513 - Efectele invocării prescripției; Art. 2514 - Renunțarea la prescripție; Art. 2515 - Când operează renunțarea la prescripție; Art. 2550 - Efectele împlinirii termenului de prescripție; Art. 13 - Abuzul de drept; Art. 14 - Buna-credință; Art. 182 - Codul de Procedură Civilă - Excepția prescripției

Articolul 2512 din Codul Civil consacră principiul fundamental al invocării facultative a prescripției extinctive, subliniind caracterul său de excepție de fond, ce nu poate fi aplicată din oficiu de către organul de jurisdicție competent. Această normă reiterează că prescripția nu operează de plin drept (ipso jure), ci doar la cererea părții în folosul căreia curge termenul de prescripție, fie personal, fie prin reprezentant. Lipsa necesității unui titlu contrar sau a bunei-credințe din partea celui ce o invocă simplifică condițiile exercitării acestui drept. Prevederea extinde aplicabilitatea acestui principiu și la Stat sau unitățile administrativ-teritoriale, asigurând o uniformitate în regimul juridic al prescripției, indiferent de calitatea subiectelor de drept. Prin urmare, prescripția rămâne o apărare specifică, aflată la dispoziția debitorului, care necesită manifestarea expresă sau tacită a voinței sale de a beneficia de împlinirea termenului, transformând-o într-un mijloc de apărare, nu într-un automatism legal.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.