Art. 2510: Efectele renunţării la prescripţie

Art. 2506 - Efectele prescripției; Art. 2507 - Caracterul imperativ al dispozițiilor privind prescripția; Art. 2508 - Renunţarea la prescripţie; Art. 2509 - Efectele renunţării la prescripţia împlinită; Art. 2537 - Cazurile de întrerupere a prescripţiei; Art. 2538 - Efectele întreruperii prescripţiei

Articolul 2510 din Codul Civil detaliază efectele juridice ale renunțării la beneficiul prescripției extinctive, complementând dispozițiile generale ale Art. 2508 și 2509. Alin. (1) stabilește regula generală conform căreia, în urma unei renunțări valabile (fie expresă, fie tacită), începe să curgă o nouă prescripție de același fel. Această nouă prescripție este independentă de cea anterioară și va curge pentru întregul său termen legal, indiferent dacă renunțarea a intervenit înainte sau după împlinirea termenului inițial de prescripție, cu excepția situației prevăzute la alin. (2). Alin. (2) introduce o nuanță importantă, asimilând renunțarea la beneficiul termenului *scurs* (fără a renunța la prescripția în integralitatea sa) cu efectele întreruperii prescripției prin recunoașterea dreptului de către debitor. Această dispoziție creează o ficțiune juridică: deși nu este o întrerupere în sensul clasic (generată de un act al debitorului), efectul este același – se anihilează timpul de prescripție scurs până la momentul renunțării parțiale, iar o nouă prescripție începe să curgă din acel moment, menținând totodată natura și condițiile prescripției inițiale. Această echivalare subliniază importanța recunoașterii dreptului ca factor de resetare a termenului de prescripție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.