Art. 2509: Persoanele care nu pot renunţa la prescripţie

Art. 34 - Capacitatea de folosinţă; Art. 37 - Capacitatea de exerciţiu; Art. 38 - Lipsa capacităţii de exerciţiu; Art. 41 - Lipsa discernământului; Art. 43 - Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă; Art. 44 - Reprezentarea legală a minorului; Art. 187 - Desemnarea tutorelui; Art. 2500 - Noţiunea prescripţiei extinctive; Art. 2501 - Reglementarea prescripţiei; Art. 2506 - Efectul prescripţiei; Art. 2507 - Invocarea prescripţiei; Art. 2508 - Renunţarea la prescripţie; Art. 1297 - Incapacitatea mandatarului

Articolul 2509 din Codul Civil instituie o excepție fundamentală de la principiul libertății de a renunța la beneficiul prescripției (consacrat de Art. 2508), protejând categoriile de persoane lipsite de capacitatea de exercițiu. Renunțarea la prescripție este calificată, în doctrină și jurisprudență, ca un act de dispoziție, deoarece implică pierderea unui avantaj patrimonial semnificativ – dreptul de a paraliza o acțiune prin invocarea excepției prescripției. Prin urmare, o astfel de renunțare nu poate fi valabil făcută de către o persoană lipsită de capacitatea de a înstrăina (de a dispune de bunurile sale) sau de a se obliga (de a încheia acte juridice din care decurg obligații). Protecția se extinde și asupra actelor reprezentanților legali, care, în principiu, nu pot renunța la prescripție în numele incapabilului fără respectarea procedurilor speciale prevăzute de lege pentru actele de dispoziție (ex: autorizarea instanței de tutelă). Această normă subliniază caracterul de ordine publică al dispozițiilor privind capacitatea juridică și al mecanismelor de protecție a persoanelor vulnerabile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.