Art. 2508: Felurile renunţării la prescripţie

Art. 2486 - Noțiunea prescripției extinctive; Art. 2500 - Efectele prescripției extinctive; Art. 2507 - Cazurile de nulitate a renunțării la prescripție; Art. 2509 - Efectele renunțării; Art. 2510 - Renunțarea la beneficiul prescripției câștigate; Art. 1238 - Manifestarea de voință; Art. 1240 - Forma actului juridic

Articolul 2508 din Codul Civil stabilește cele două modalități prin care beneficiarul prescripției extinctive (de regulă, debitorul) poate renunța la aceasta: expres sau tacit. Renunțarea expresă implică o manifestare de voință clară, directă și neechivocă, prin care persoana declară că nu va invoca împlinirea termenului de prescripție. Renunțarea tacită, pe de altă parte, deși nu este explicită, trebuie să rezulte din acte sau fapte juridice care implică în mod neîndoielnic intenția de a renunța la beneficiul prescripției. Legiuitorul impune o condiție esențială pentru validitatea renunțării tacite: aceasta trebuie să fie 'neîndoielnică' și să rezulte 'numai din manifestări neechivoce'. Această rigoare este necesară pentru a proteja interesele debitorului și a evita interpretările ambigue, având în vedere importanța juridică a renunțării la un drept. Exemple de acte care pot constitui renunțare tacită includ plata voluntară (integrală sau parțială) a datoriei după împlinirea termenului de prescripție, recunoașterea datoriei, solicitarea de termene suplimentare de plată, sau constituirea de garanții pentru obligația prescrisă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.