Art. 2506: Efectele prescripţiei împlinite

Art. 2501 - Noțiunea și funcția prescripției extinctive; Art. 2502 - Dispoziții generale; Art. 2503 - Invocarea prescripției; Art. 2504 - Renunțarea la prescripție; Art. 1470 - Noțiune (Plata nedatorată); Art. 1635 - Noțiunea obligației naturale; Art. 2500 - Reguli aplicabile obligațiilor naturale

Articolul 2506 din Codul Civil reglementează principalele efecte ale împlinirii termenului prescripției extinctive. Clauza fundamentală este că prescripția nu operează de plin drept (ex officio), ci trebuie invocată de partea interesată – de obicei, de către debitor, sub forma unei excepții. Odată invocată, prescripția paralizează dreptul la acțiune al creditorului, conferind debitorului dreptul de a refuza executarea prestației. Un efect distinctiv este transformarea obligației civile perfecte, dar prescrise, într-o obligație naturală. Astfel, alin. (3) statuează că, în cazul în care debitorul execută voluntar prestația după împlinirea termenului de prescripție, chiar dacă nu știa de împlinirea acestuia, nu poate cere restituirea. Această dispoziție consacră caracterul irevocabil al plății unei obligații naturale, diferențiind-o de plata nedatorată. Alin. (4) prevede că actele juridice precum recunoașterea dreptului printr-un înscris sau constituirea de garanții, chiar și în ignoranța împlinirii prescripției, sunt valabile și implică, tacit sau expres, o renunțare la beneficiul prescripției, caz în care se aplică regulile privind renunțarea la prescripție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.