Art. 2505: Compensaţia şi dreptul de retenţie

Art. 1616 - Condițiile compensației legale; Art. 1617 - Compensația judiciară; Art. 1618 - Compensația convențională; Art. 2495 - Noțiunea și condițiile dreptului de retenție; Art. 2500 - Obiectul și efectele prescripției extinctive; Art. 2501 - Regula generală privind prescripția; Art. 2512 - Momentul începerii prescripției

Articolul 2505 din Codul Civil reglementează o excepție importantă de la efectele generale ale prescripției extinctive, stabilind că aceasta nu împiedică stingerea obligațiilor prin compensație legală sau exercitarea dreptului de retenție. Condiția esențială pentru aplicarea acestei dispoziții este ca dreptul la acțiune să nu fi fost prescris la momentul la care compensarea sau dreptul de retenție s-ar fi putut opune pentru prima dată. Această normă asigură că, odată îndeplinite condițiile pentru operarea compensației sau a dreptului de retenție, partea interesată nu este lipsită de aceste mijloace de apărare sau stingere a obligațiilor, chiar dacă acțiunea principală pentru recuperarea creanței ar deveni ulterior prescrisă. Astfel, articolul protejează poziția juridică a celui care putea invoca aceste mijloace în mod activ înainte ca dreptul său să fie afectat de prescripție, permițând invocarea lor pe cale de excepție sau apărare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.